Palatul Ullmann

Palatul Ullmann

Simbol al comunității evreiești din Oradea, clădirea Palatul Ullmann, proiectată de arhitectul Löbl Ferenc, a fost construită la începutul secolului XX, în 1913, concepută ca reședință opulentă a bunăstării familiei Ullmann, dar și pentru a adăposti un centru comercial monumental.

În clădirea formată din subsol, un parter de o înălțime relativ asimetrică celorlalte niveluri, și trei etaje construite în jurul curții interioare, s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, diferite firme, depozite, apartamente, dispuse mai ales la etajele superioare, însă și magazii, în special în subsol. Apartamentele dinspre fațadă erau concepute ca reședințe de lux pentru familiile înstărite, iar cele dinspre curte, construite mai sărăcăcios, erau folosite de către servitori. Fațada reflectă religia proprietarilor, având ca decorație sesizabilă un menorah străjuit de doi lei.

Dintre membrii familiei Ullmann, veniți în Oradea în 1860, se remarcă Izidor Ullmann, cel care a fost implicat în înființarea Camerei de Comerț și Industrie a orașului, precum și în cadrul fondării Școlii Ortodoxe Evreiești.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Palatul Ullmann a jucat un rol vital, dată fiind locația sa din ghetoul orădean. Aici, între 1943 și 1944, erau catalogați evreii care urmau să fie deportați în lagărele de concentrare, în principal în cele din vestul Poloniei, printre care și Sandor Ullmann, fiul lui Izigor și proprietarul de drept al palatului.

Anii de după război au conferit, pentru clădirea ce străjuia, cândva, cea mai importantă piață a orașului, cadrul propice pentru a reveni la unul dintre scopurile inițiale, acela de a găzdui apartamente, menire pe care o poartă și azi această clădire aflată în Piața 1 Decembrie, înconjurată de construcții și monumente ce stau mărturie bunăstării de odinioară a comunității evreiești din Oradea.

Articol scris de Mihai Dan