Bazilica Romano-Catolică

Bazilica Romano-Catolică

Cel mai mare ansamblu baroc din România este format din: Bazilica „Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria” sau Bazilica Romano-Catolică, Șirul Canonicilor și Palatul Episcopal Romano-Catolic.

Bazilica minor, denumită astfel în anul 1991 de către Papa Paul al II-lea, a fost construită în perioada 1752 -1780 pe actula stradă Șirul Canonicilor, numărul 2 și este un important monument ce găzduiește un trecut istoric, artă, mister și multe alte elemente de mare importanță.

Dar hai să citim povestea scrisă de Andreea Lupu de unde vom afla mai multe lucruri despre opera arhitecturală …

„Iată o altă zi senină petrecută într-un parc, pe-o bancă, alături de o amică determinată să îmi împărtășească toate secretele orașului ei natal, Oradea. Începuse să apună soarele când și-a amintit că a uitat să îmi povestească despre Bazilica romano-catolică, așa că am hotărât să facem o plimbare pe mal pentru a discuta în liniște. De fiecare dată când ne vedem, mă surprinde cu informații interesante despre câteva obiective turistice orădene, invitându-mă să o vizitez mai des. Fascinația ei pentru municipiul județului Bihor mă incită și, indiferent cât aș încerca, îmi este imposibil să obțin vreo lămurire cu privire la acest atașament neobișnuit.

-Nu e vorba despre o biserică obișnuită. Absolut deloc! începu ea să îmi povestească. Bazilica romano-catolică este unul dintre cele mai importante edificii în stil baroc din Oradea și se află printre cele mai reprezentative din întreaga Transilvanie ! Imaginează-ți că au fost necesari aproape treizeci de ani până când a fost finalizată. Lucrările de construcție au început în anul 1752 și biserica a fost sfințită la 25 iunie 1780. Mai mult decât atât, este un monument tipic pentru caracterul clasicizant al barocului târziu austriac.

-Caracterul clasicizant al barocului târziu austriac ? am întrebat eu mirată. Cum adică ?

– Asta urma să îți explic, dar, ca să înțelegi, trebuie să îți istorisesc întregul proces prin care a luat ființă Bazilica romano-catolică. Informațiile acestea le-am citit în cartea « Oradea barocă » de Agata Chifor. Așadar… totul a început în vara anului 1750 când episcopul Forgacs a solicitat serviciile arhitectului șef al curții imperiale austriece, Franz Anton Hillebrandt. Deși arhitectul vienez a executat unsprezece planuri pentru viitoarea catedrală, construcția monumentului nu a fost începută conform acestora. În locul lui Hillebrandt, epicopul l-a chemat la Oradea pe arhitectul italian Giovanni Battista Ricca pentru a elabora noul plan al catedralei.

– Dar de ce ?

– Probabil pentru că Ricca avea disponibilitatea de a participa efectiv la lucrările de construcție, fapt la care se adaugă admirația episcopului față de cultura și arta italiană. Având în vedere toate acestea, este justificată asemănarea izbitoare dintre Bazilica romano-catolică orădeană și biserica « Il Gesu » din Roma, corect ? Ambele prezintă un plan longitudinal cruciform structurat într-o navă principală și două nave laterale divizate în câte patru travee, fiecare corespunzând unei capele. Mai mult decât atât, planul face parte dintr-o organizare spațială frecventă în lumea catolică a Contrareformei. Dar să revenim la istoricul construcției. În anul 1756 lucrările stagnează datorită plecării lui Giovanni Battista Ricca și transferării episcopului Forgacs la Vac. În anul 1761, urmașul acestuia, Adam Patachich, îl solicită pe Hillebrandt pentru realizarea proiectului palatului episcopal, timp în care lucrările la catedrală stagnează. Șantierul de construcție este pus sub coordonarea lui Johann Michael Neumann, a cărui supraveghere va determina continuarea lucrărilor de la catedrală : boltirea bisericii, etajarea celor două sacristii și definitivarea celor opt capele, plus tribunele situate deasupra lor. Este precizat faptul că a fost luată ca model biserica iezuiților din Viena.

-Cum reții toate datele astea?

-Nu mă întrerupe că pierd firul.. Unde rămăsesem? A, da! În 1769, Împărăteasa Maria Tereza îi trimite pe consilierul imperial Koller și pe Hillebrandt să vadă cum stau lucrurile. În urma acestei evaluări, Hillebrandt propune o serie de modificări la planul inițial, adăugând tribuna orgii, o criptă de dimensiuni mai mici, decorația interioară a bisericii și face sugestii privitoare la dispoziția turnurilor. La cererea împărătesei, în 1777, arhitectul vienez își aduce încă o dată contribuția la construcția Bazilicii, realizând tribuna orgii, cripta, scările, altarele, ferestrele, ușile și fațada bisericii…

– Am înțeles, dar cum rămâne cu acel caracter clasicizant al barocului târziu austriac?

– Îți spun acum. « Din punct de vedere al morfologiei stilistice, elementele impuse de Hillebrandt exprimă reticența acestuia față de somptuozitatea barocului italian și preferința pentru stilul zopf. Originar în Franța, noul stil s-a răspândit din a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în cadrul Imperiului Habsburgic, exprimând tranziția barocului târziu spre neoclasicism. Afirmându-se ca orientare clasicizantă proprie barocului târziu, stilul zopf a determinat renunțarea la morfologia somptuoasă și teatrală a barocului matur, exprimând o preferință pentru formele calme, ponderate și simplificate. » (Agate Chifor, Oradea barocă) Acum ai înțeles ?

– Da, am înțeles. Și interiorul? Care e atmosfera?

– Imaginează-ți o atmosferă aproape ireală. Picturile de altar ale bisericii reflectă spiritualitatea Contrareformei. „Înălțarea la cer a Fecioarei Maria”, „Sf. Ladislau” (Joseph Vincez Fischer), „Sf. Ioan Nepomuk”, „Sf. Evanghelist Ioan” (Johann Ignaz Cimbal), „Răstignirea” (Teodor Ilici), „Sfinții Petru și Pavel” și „Sf. Barbara” (de un autor necunoscut) sunt doar câteva dintre picturile respective. Pentru a impresiona privitorul și stimula devoțiunea, sunt folosite elemente naturaliste. De asemenea, fresca cupolei realizată de bavarezul Johann Nepomuk Schopf, amplifică atmosfera de mister a bisericii. În orice caz… informațiile pe care ți le ofer nu vor putea să reflecte niciodată o experiență reală. Nu pot să îți spun ce o să simți când vei intra în Bazilică.

– Să înțeleg că asta e o altă invitație?

– Categoric! Până la urmă… vorbim despre cea mai impunătoare construcție barocă din Transilvania și despre fuziunea a două concepții artistice: a italianului Giovanni Battista Ricca și a austriacului Franz Anton Hillebrandt.

Acestea fiind spuse… o binecunoscută liniște ne-a cuprins pe amândouă.”

Contact – Bazilica Romano-Catolică
Adresă: Șirul Canonicilor, nr. 2
Telefon: +40-359-411.118
Web: AICI
Facebook: AICI

Articol scris de Andreea Lupu