Lansare „Istoria Comunismului din România. Volumul III”

Editura Polirom și Librăria Humanitas din Oradea vă invită joi, 27 aprilie, la ora 17:00 la lansarea volumului „Istoria comunismului din România. Volumul III: Documente. Nicolae Ceauşescu (1972-1975) „, editat de Mihnea Berindei , Dorin Dobrincu , Armand Goșu. Invitați: Marius David Cruceru, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Mihai Maci și Gabriel Moisa.

Volum apărut cu sprijinul Fundaţiei UTI

„Volumul de faţă, al treilea, conţine documente din anii 1972-1975, doar patru ani, dar foarte importanţi, decisivi chiar în evoluţia regimului comunist din România.

Mai multe documente selectate evidenţiază felul în care N. Ceauşescu şi-a consolidat în această perioadă controlul asupra PCR şi asupra braţului său înarmat, Securitatea. Grija pentru averea partidului, pentru creşterea fondului în valută şi exportului de către firmele partidului a fost o constantă în sfertul de secol dominat de Ceauşescu.

Aceştia sînt anii în care se cristalizează noul cult al personalităţii, rescrierea istoriei intrînd sub controlul direct al conducerii partidului. Noul program al partidului, aprobat la Congresul al XI-lea, conţine principalele teze, un fel de fire roşii de la Burebista la Ceauşescu. Ele urmează să fie transpuse nu doar în opera istoriografică, în Tratatul de istorie a României, la care lucra Academia şi care n-a apărut decît după colapsul regimului Ceauşescu, ci şi în filmele artistice care evocau figuri mai mult sau mai puţin conturate din panteonul naţional. Istoria a trebuit rescrisă dintr-o perspectivă naţional-comunistă, cum a cerut Ceauşescu.

O altă problemă reflectată în documentele publicate în acest volum se referă la «aranjamentele» încheiate cu Israelul şi cu Republica Federală Germania prin care cetăţeni români, etnici evrei sau germani, sînt pur şi simplu vînduţi. Preţurile erau diferite, în funcţie de vîrsta, pregătirea şi profesia lor. Un comerţ care a adus beneficii însemnate Securităţii şi PCR.

Eşecul industrializării forţate promovate de Ceauşescu se conturează încă de la începutul anilor 1970. Obsesia obţinerii de valută obligă întreprinderile să-şi asume contracte pe care nu le pot îndeplini. Reapar dificultăţi în aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare de bază – zahăr, ulei sau banalul usturoi. Ceauşescu a dat vina tot pe populaţie, pe care o acuză că stoca alimente, şi pe cetăţenii străini care s-ar aproviziona din România. În 1974 se discută la vîrful partidului despre reintroducerea cartelei, decizia fiind amînată.” (Editorii)