Deșertul roșu / Il deserto rosso (1964)

Filmele din 1960 ale lui Michelangelo Antonioni sunt evenimente artistice care au definit o decadă și acest film, primul lui film în culori, este probabil cel mai important.
Deşertul roşu (1964), căruia nu îi lipseşte şi nu îi prisoseşte nimic, este o experienţă cinematografică extremă, avangardistă, solicitantă, epuizantă. La fel de viu şi astăzi ca acum 50 de ani, filmul este desăvârşit şi a reprezentat vârful carierei marelui artist.
Regizorul şi unul din fidelii său colaboratori, scenaristul Tonino Guerra, propun o nemiloasă radiografie a angoasei existenţiale, determinată parţial de alienarea şi singurătatea omului modern, citadin, într-un peisaj industrializat, mecanic, mort, străin, ameninţător, şi într-o lume care a pierdut iremedial „ceva”-ul ce o făcea suportabilă.
Nimeni nu a mai ştiut să redea stările unui personaj exploatând la maxim culorile, sunetele sau ambientul aşa cum a făcut-o Antonioni în acest prim film color al său. Peisajele dezolante prin care rătăceşte Giuliana (Monica Vitti), suferinţa sufletească vizibilă a femeii (în ciuda confortului material), zgomotele omniprezente ale unui mediu supraindustrializat, care induc nelinişte, nesiguranţă şi iritare, predominanţa culorilor reci şi şterse, lipsa căldurii şi a comunicării reale în relaţiile umane, ritmul lent practicat de Antonioni – toate acestea produc în spectator o stare de disconfort interior, o senzaţie de gol existenţial, de rătăcire, de lipsă a unui scop. http://www.mareleecran.net/2013/04/angoasa-existentiala-desertul-rosu-1964.html…..https://www.postmodern.ro/articol/desertul-rosu-mereu-actual/

Regizat de – Michelangelo Antonioni
Produs de – Antonio Cervi, Angelo Rizzoli
Scenariul – Michelangelo Antonioni, Tonino Guerra
În distribuție – Monica Vitti, Richard Harris
Muzica – Giovanni Fusco, Vittorio Gelmetti
Imaginea – Carlo Di Palma
Durata – 120 min.

https://www.facebook.com/events/588674745237387/