Cine-concert Studentul din Praga/Irina Margareta Nistor&CelloFun

Cine-concert Studentul din Praga/Irina Margareta Nistor&CelloFun

Cine-concert STUDENTUL DIN PRAGA – Irina Margareta Nistor & CelloFun
Proiecție de film mut cu sound-design live şi pasaje din Alfred de Musset

CelloFun (Bucureşti/Cluj-Napoca/Bruxelles):
Attila Szabó J – violoncel, electronice
Alexandra Andrieș – voce, electronice, percuţie
Maria Petrescu – oboi
Radu Rădescu – percuţie, concept & texte
Invitat:
Irina Margareta Nistor (The Voice of the Movies) – lectură, traducere live

„Der Student von Prag” (Germania, 1913, restaurat 2013, durată: 80 min.)
regia: Paul Wegener și Stellan Rye, scenariul: Hanns Heinz Ewers

„Studentul din Praga”, cunoscut şi sub numele de „Târg cu Satana”, este un horror german de pionierat, realizat în anul 1913, în Germania celui de-al Doilea Imperiu, la scurt timp înaintea declanșării Primului Război Mondial. Scenariul se bazează pe trei surse literare: povestirea „William Wilson” de Edgar Allan Poe, poezia „Nuit de décembre” de Alfred de Musset şi piesa „Faust” de Johann Wolfgang von Goethe. Filmul a avut, tot în perioada Marelui Mut, un remake german (1926), în regia lui Henrik Galeen, sub acelaşi titlu, cu versiunea engleză „The Man Who Cheated Life”. Alte remake-uri sonore au fost produse în 1935 şi 2004.

Versiunea iniţială este considerată drept un cumul de premiere: primul film independent, primul film de autor, primul film de artă şi primul film horror din istoria cinematografului. Din punct de vedere estetic, este o ilustrare a mitului faustic, printr-o tentativă de a (re)compensa cu mijloace expresioniste elemente ale psihologiei freudiene într-un registru fantastic. Scenaristul H.H. Ewers a văzut în cinematografie vehiculul perfect pentru a crea o atmosferă macabră și stranie. Filmul poate fi etichetat ca fiind avant-la-lettre şi pe plan tehnic, aducând inovaţii în maniera de filmare. Tema Dopplegänger (a dedublării sau a sosiei) este exploatată în mod strălucit prin utilizarea – revoluţionară, la acea vreme – a procedeului dublei expuneri.

În lucrarea sa, „Movies and the Modern Psyché”, Sharon Packer afirmă că filmul „realizează o punte între supranatural şi psihologic, prin conectarea sufletului cu eul intangibil”, creând „o metaforă despre frământările societăţii de la începutul secolului al XX-lea, în încercările sale de a reconcilia ideile spirituale străvechi cu progresele în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi psihologiei”. Odată cu acest film, cinematograful german evoluează într-un produs de export, deschizând seria filmelor expresioniste care au făcut cu adevărat istorie: „Cabinetul doctorului Caligari” (1920), în regia lui Robert Wiene, „Golem” (1920), în regia lui Paul Wegener şi Carl Boese, „Moartea obosită” (1921), în regia lui Fritz Lang, sau „Nosferatu” (1921), în regia lui Friedrich Wilhelm Murnau.

Sinopsis. Balduin (Paul Wegener) este un student falit din Praga secolului al XIX-lea. El o salvează de la înec pe frumoasa contesă Margit von Schwarzenberg (Greta Berger) şi devine obsedat de imaginea acesteia. Dată fiind sărăcia în care trăieşte Balduin, dragostea lui pare irealizabilă. Părintele Scapinelli (John Gottowt) îi propune acestuia un târg, prin care tânărul ar putea obţine 100.000 de florini de aur, în schimbul cărora preotul ar primi permisiunea de a-și alege un singur obiect din camera sărac mobilată a tânărului, inclusiv reflexia lui din oglindă.

Rescoring. Formaţia CelloFun este specializată în prezentarea peliculelor de referinţă din epoca filmului mut, înveşmântate sonor prin mijloace de expresie moderne. Abordarea sonoră electronică urmăreşte să atingă noi zone de explorare a unor filme revoluţionare în epocă, dar concepute cu mult înainte de era digitală, iar inserţiile literare sunt menite a genera insolite asocieri de idei, stări şi sensuri între imaginea în mişcare şi text. Coloana sonoră originală construită pentru acest tip de proiect hibrid constă dintr-o mixtură de sonorităţi contemporane, ritmuri insolite, citări şi referinţe la teme arhetipale, sunet sintetizat, instrumente acustice şi voce, cu modulaţii electronice şi procesare live. Pe lângă improvizaţie, atmosfera filmului este completată cu efecte sonore în timp real (live foley) şi scurte fragmente de lectură extrase din poezia „Noaptea de decembrie” de Alfred de Musset. Nostalgicii filmelor pe casete video vor avea o surpriză de proporţii: traducerea în limba română a cartoanelor originale ale filmului (în limba germană, cu subtitrare în limba franceză), este realizată, pe viu, de inconfundabila „Voce a Filmelor”, Irina Margareta Nistor.

CelloFun este o formulă electro-acustică născută în decembrie 2016, la Cluj-Napoca, ca ansamblu creat special pentru „silent movies rescoring” (re-construcţia coloanei sonore a filmelor mute), făcând apel la o mixtură de foley, efecte electronice în timp real şi improvizaţie live. Primul proiect al formației este un portret al regizorului german de avangardă Hans Richter, cuprinzând scurt-metrajele sale experimentale din perioada 1921-1931. Formația a participat cu proiecte de film şi muzică la TIFF Cluj, Luna Plină Biertan, Festivalul Internaţional de Psihanaliză şi Film București, Festivalul de Film şi Istorii Râşnov, Bookfest, Mediaş 500, Icon Arts Transilvania şi Orgelsommer Mediaş, dar şi la proiecţii în spaţii neconvenţionale. În 2018, formaţia a participat la Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu cu proiecţia filmului „Femeia în Lună” (Germania, 1929, regia Fritz Lang). Implicaţi şi în alte proiecte comune, cei patru membri ai formaţiei vin cu un background artistic divers, dar sunt legaţi prin aceeaşi viziune asupra libertăţii de expresie, pasiunea pentru film şi, nu în ultimul rând, colaborarea constantă în proiecte cu binecunoscutul critic de film Irina Margareta Nistor.