Harakiri & Moartea domnului Lăzărescu

Începutul lunii septembrie vine cu două proiecții „tomnatice”: Harakiri și Moartea domnului Lăzărescu.

„E.T.C. și Kinopedia propun două priviri de la poli culturali opuși asupra morții, mai precis asupra sinuciderii. Chiar dacă la o primă privire nu pare, aș zice că într-o bună măsură pelicula lui Cristi Puiu Moartea domnului Lăzărescu [2005] este și despre sinucidere, o sinucidere mai degrabă inconștientă, născută din angoasa singurătății, dintr-un instinct de autodistrugere veșnic prezent, chiar dacă uneori în stare latentă, în sufletul omului. Lăzărescu e un pensionar rămas singur, care, în ciuda bolilor pe care le duce în spinare și interdicțiilor puse de medici, continuă să bea cu consecvență, ca un soi de strigăt după ajutor, după contact uman, care i se refuză până ultimul moment. Harakiri [1962], al unuia dintre maeștrii cinematografiei nipone, Masaki Kobayashi, pune în discuție o practică ce ține de condul de onoare al aristocrației japoneze: sinuciderea ritualică. În vremuri de pace, samuraii își găsesc greu locul în societate și sunt nevoiți să depună eforturi uriașe pentru a-și asigura subzistența, ceea ce-i împinge să apeleze la gestul ultim: seppuku. Iar, pentru asta roninii – samuraii fără slujbă – bat la porțile caselor nobiliare pentru a cere un spațiu onorabil spre a săvărși actul ritualic. Aceasta e premisa de la care pornește pelicula lui Kobayashi care spune o poveste despre onoare, sacrificiu, răzbunare în contextul unei societăți prea rigide ca să pună preț pe viața individului” – sursă text AICI.

21:00 – Harakiri [1962], 132 de minute, în japoneză cu subtitrări în română.
23:30 – Moartea domnului Lăzărescu, 147 de minute, în română.

Vă dorim vizionare plăcută! 🙂