Despre Brașov, cu dragoste – Articol de Pascu Lavinia Georgiana
Cu fiecare pas pe care îl fac, realizez cât de norocoasă sunt că am ajuns până aici. Am obosit, însă continui să urc pe ale Tâmpei poteci. Mă cufund în natură, ale cărei brațe mă cuprind, ademenindu-mă în labirintul ei nesfârșit. Mă bucur de frunze, de ramuri și de verdele lor molipsitor. Îmi aud respirația și ritmul ei sacadat, care iese în evidență în fața trilului melodios al păsărilor. Iată, însă cum dintr-o dată, cărarea-mi e scăldată de lumină.
Mă aflu deasupra lumii, într-un loc în care țin în mână norii cu albul lor sclipitor, ce îmi scaldă suav palmele. Stând pe vârfurile picioarelor simt că pot atinge Raiul. Respir adânc; aerul puternic, răcoritor, îmi inundă întreg corpul, iar soarele îmi sărută firav pomeții. Sunt în inima naturii, pe vârful Tâmpei, desupra lumii aș spune eu. Mă bucur de frumusețea nemărginită din fața ochilor mei. Simt că îî aparțin, iar suflarea ei devine aceeași cu a mea. Privesc către un întreg ținut, cu ale lui case pitorești și clădiri care îmbină aerul boem cu cel medieval. Atotstăpânitor, Muntele Tâmpa apără glorioasele Fortificații ale Brașovului. Datorită muntelui care a tronat atâta vreme, zidurile Brașovului medieval și-au păstrat măreția de odinioară.
Ecoul clopotelor…
Aud ecoul clopotelor bisericești care purifică pământul de viclenia oamenilor și laudă iubirea cu care Dumnezeu a creat aceste locuri. Rămân impresionată cum Biserica Neagră stăpânește întreaga așezare cu turnul și clopotnița care apără cel mai mare clopot de pe pământul românesc. Însă sufletul Brașovului a fost și a rămas Piața Sfatului, străjuită de zidurile vechi ale cetății ce înconjoară clădirile cu influențe germanice, care completează panorama splendidă a orașului și a Țării Bârsei. În centrul acestora se regăsește Casa Sfatului, numită pe vremuri Turnul Trompeților, cunoscută și pentru faptul că odinioară dădea alarma când vreun pericol amenința orașul. Tot de aici pornesc cărările către Turnul Alb, Turnul Negru, Poarta Șchei, Poarta Ecaterina și alte clădiri construite în stil renascentist, baroc sau neoclasic, care fură priviri cu frumusețea lor unică.
Străzile Brașovului…
Privesc străzile răzlețe ale Brașovului, înguste și fascinante, de pe marginea cărora răsar ici colo cafenele elegante, restaurante și magazine care dau un iz modern panoramei, dar și case care mai de care mai ochioase, cu arcade și coloane, fiecare cu propria-i istorie.
Inspir adânc încă o dată și mă bucur de spectacolul feeric ce mi se oferă în aceste clipe. Realizez cât de valoroasă este pentru sufletul meu o asemenea îmbrățișare cuprinzătoare și dulce a acestui loc și a naturii dimprejurul său. Imaginea de deasupra Brașovului mi-a bucurat pentru câteva clipe inima și consider cu toată ființa că acest loc deține destulă grandoare pentru a bucura ochii fiecărui vizitator care îi calcă pragul. Acum cred mai mult ca niciodată că lumea din jurul nostru poate fi împărtășită, pentru ca fiecare dintre noi să se minuneze de cadoul lăsat de Dumnezeu. Cred cu tărie că istoria încă trăiește în prezent, parfumul medieval încă există, iar oamenii poartă cu ei istorisirile de altădată. Avem un neam cu tradiție lungă și cu povești care încă așteaptă să fie spuse.
Acesta este Brașovul, legătura dintre istorie, prezent și viitor, poarta către cunoaștere și inspirație, unde natura și viața bat în același ritm. Brașovul va rămâne pentru mine nu doar un simplu loc de vizitat, ci casa sufletului meu!
