Dacă ar fi să locuiesc în împrejurimile Brașovului, aici ar fi…
Mi s-a pus și mie întrebarea aceasta (evident, înainte de a apărea pe Facebook sutele de fotografii lămuritoare): Și… pe unde-ai fost în concediu? Hm, prin multe locuri. Dar am stat o vreme, și în acest an, prin Măgura.
Știu, sunt multe măguri în România; însă harta s-a concentrat pentru mine într-un punct, o singură Măgură.
Loc de reflecții, de leneveală,
de băut cafeaua cu încetinitorul, de admirat Bucegii în depărtare.
Loc de asimilat vitamina D din soarele ce stă să apună pe Piatra Craiului.
Loc de stat în hamac, cu Bucegii în partea stângă și Piatra Craiului în dreapta.
Sau invers.
Pentru mine, e al doilea an la rând în care ne dăm pierduți și fericiți prin Măgura. Pentru unii, e al treilea an. Iar dacă ar fi să locuiesc în împrejurimile Brașovului, aici ar fi… Aici m-aș simți în elementul meu.
De la oraș, pe măguri
Viața de oraș e ok, mai ales de când orașul începe să însemne (și) altceva decât betoane, gălăgie, aglomerație, oboseală. De când am învățat să văd boemul din străzi, asfalt, voci și mașini, orașul nu mai e o entitate sufocantă. Iar dinamica urbană vine cu provocările și oportunitățile ei de dezvoltare. Pot crește frumos în oraș. Dar am nevoie de câte-o măgură din când în când, de câte-o Piatră a Craiului. Am nevoie să-mi fie capul în nori, la propriu.
Așa că aici, aici mi-ar plăcea să locuiesc dacă ar fi să părăsesc orașul. În unele locuri, mi-e greu tocmai să-mi găsesc locul. În altele, mă simt de îndată acasă. Măgura e o astfel de casă. Ajută, ce-i drept, faptul că suntem primiți, an de an, cu brațele deschide de către familia Scânteie. De altfel, îți zâmbesc oamenii cu bunăvoință pe-aici, prin Măgura, stau de vorbă cu tine și te îndrumă prietenos.
Drumul spre Măgura
Măgura e aproape de Brașov, la vreo 35 – 40 km. La fel ca în anii trecuți, din Brașov, am luat-o spre Cristian, apoi Râșnov, apoi Zărnești. La Fântâna lui Botorog, am cotit spre stânga și am început urcarea spre Măgura. Mi-e tare drag și drumul. Asfaltul nu a ajuns încă pe-aici și, oarecum, parcă mi-aș dori să nu ajungă încă. Să mai rămână Măgura pastorală, pitorească, liniștită.
Aflăm că de o vreme drumul ce urcă din Moieciu de Jos e mai bun decât cel dinspre Zărnești. Probabil că e, dar nostalgia ne îndrumă tot pe la Fântână, pe drumușorul prăpăstios de pământ și bolovani ascuțiți.
La Măgura-n hamac, cu Bucegii de-o parte și Piatra Craiului de cealaltă
Anul trecut, admiram Bucegii din hamac și mă îndrăgosteam de apusul soarelui pe Piatra Craiului. Ce poate fi mai frumos? Să lenevești în hamac și să ai în stânga Bucegii, în dreapta Piatra Craiului, în față Măgura, scăldate toate în lumina caldă a apusului!
Anul acesta, eram prin Bucegi, pe Vârful Omu și priveam spre Măgura și Piatra Craiului. După plimbări prin toată țara și trasee făcute în Bucegi, a fost ca o chemare acasă.
Iar partea bună e că de aici, din Măgura, simți apoi tot felul de chemări – te cheamă Prăpăstiile Zărneștilor să te plimbi, te cheamă Piatra Craiului să o cucerești…
…te cheamă Bucegii înapoi (să faci curățenie, eventual), te cheamă hamacul să te relaxezi până nu mai poți de tine, te cheamă bunica familiei Scânteie să mănânci un bulz.
Uiți de griji, de telefon, uiți dacă-i marți sau sâmbătă. Da, dacă ar fi să mă mut pe-o măgură undeva, aici m-aș muta 🙂
Iulia Marc, redactor Ghid Local
? Tarfin Æé & Cipri Ștefancu
