3 legende din Brașov
Dintre toate orașele transilvane, Brașovul își păstrează cel mai fidelitate și mai credincios aerul medieval autentic. Chiar și acum, orice suflet călător este fermecat de misticismul acestui oraș, de străduțele înguste ce amintesc de prospera cetate a Brașovului din epoca medievală, de clădirile în care se ascund povești miraculoase ale oamenilor de altădată, de eterna și frumoasa relație de dragoste dintre munte și oraș.
Frumusețea orașului a născut admirație. Unicitatea orașului a strârnit invidie, iar autenticitatea și simplitatea sa au fost un prilej pentru împletirea faptelor cotidiene cu imaginarul. Localnicii cunosc numerose legende. Turiștii știu mai puține, însă sunt mereu curioși să le afle pe toate și să le povestească mai departe, ca să nu se piardă.
Brașovul și legendele sale
Prima legendă face referire la întemeierea orașului Brașov. Se spune că în secolul XIII, șobolanii au invadat un burg german. Disperați, locuitorii acestui oraș nu mai știau cum să scape de această pacoste ,,cenușie”. Într-un final au apelat la serviciile unui fluierar pribeag care le-a spus locuitorilor burgului că îi va scăpa de șobolani cu condiția să-i fie răsplătit acest ajutor. Locuitorii au fost de acord, însă, după ce fluierarul le-a scăpat orașul de șobolani, au uitat să-i mai îndeplinească condiția stabilită. În semn de răzbunare, fluierarul a început să cânte o melodie extrem de frumoasă. Cântecul i-a fermecat pe toți copiii orașului și l-au urmat pe fluierar. Se spune că micuții ar fi călătorit prin lumile subterane și ar fi ajuns cu toții la Brașov. Se mai spune că, urmașii acestor copiii veniți din acel orășel german, ar fi întemeietorii celor șapte cetăți săsești din Transilvania.
A doua legendă despre oraș spune că Muntele Tâmpa ar fi un balaur pedepsit de localnici pentru lăcomia sa. În vremuri imemorabile, o creatură fioroasă și lacomă popula aceste meleaguri. Se spune că această vietate se hrănea doar cu carne nobilă și mânca în fiecare zi copiii conducătorilor orașului. Ca să pună capăt acestei orori, un măcelar din oarș s-a gândit să omoare creatura. Ingenios, măcelarul a cusut o piele de vițel după forma unui animal, iar în interior a pus piatră de var nestinsă și a dus ,,vițelul” până aproape de peștera unde se ascundea balaurul. Lacomă, creatura s-a repezit spre pradă și a devorat-o. Bând apă, după acel festin copios, piatra de var s-a stins, iar burta balaurului s-a umflat și a crăpat. În acest fel, locuitorii orașului au scăpat de blestemul care le omora copiii. Muntele Tâmpa se spune că ar fi tocmai acel balaur adormit.
Altă legendă spune că sub Muntele Tâmpa s-ar afla o mare. Se presupune că sub acest munte care străjuiește orașul și îl apără, se află un lac imens. Locuitorii nu vor să stârnească furia apelor și s-au împotrivit în repetate rânduri inițiativelor care presupuneau construcția unui tunel pe sub Muntele Tâmpa.
Voi câte legende mai știți despre orașul Brașov?
Imagini: valentin_alexandru, diphotograph, flashby01.
