Durerea lombară este frecventă și, în cele mai multe cazuri, nu indică o urgență neurologică. Poate apărea după suprasolicitare, menținerea unei poziții incomode sau în contextul unor afecțiuni ale coloanei și se poate ameliora prin tratamentul recomandat.
Există însă anumite simptome rare care nu trebuie monitorizate acasă. Dificultățile apărute brusc la urinare, pierderea sensibilității în zona intimă sau slăbiciunea progresivă a picioarelor pot ridica suspiciunea sindromului coadă de cal, o compresie severă a rădăcinilor nervoase din partea inferioară a canalului spinal.
Atunci când discutăm despre ce este o hernie de disc, ne referim adesea la materialul discal care poate irita sau comprima o rădăcină nervoasă. În cazuri rare, o hernie lombară voluminoasă poate comprima mai multe rădăcini nervoase simultan și poate afecta funcțiile vezicii urinare, intestinului, membrelor inferioare și regiunii perineale.
Ce este sindromul coadă de cal?
Măduva spinării se termină, de regulă, în partea superioară a regiunii lombare. Sub acest nivel, canalul spinal conține un grup de rădăcini nervoase denumit „coada de cal”, datorită aspectului său.
Aceste rădăcini transmit semnale către și dinspre membrele inferioare și participă la controlul vezicii urinare, intestinului și sensibilității din regiunea perineală.
Sindromul coada de cal apare atunci când aceste structuri nervoase sunt comprimate sever. Nu orice durere lombară sau sciatică înseamnă sindrom coadă de cal, iar diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza unui singur simptom. Asocierea anumitor modificări urinare, senzitive și motorii impune însă evaluare imediată.
Ce simptome trebuie considerate semnale de alarmă?
Modificările urinare sunt printre cele mai importante semne. Pacientul poate observa că îi este greu să înceapă urinarea, că nu mai simte normal fluxul urinar sau că nu își poate da seama dacă vezica este plină ori goală. Pot apărea retenția urinară, pierderile involuntare de urină sau dificultatea de a controla jetul urinar.
Un alt semnal important este amorțeala în „zona șeii”. Aceasta poate afecta regiunea dintre picioare, organele genitale, zona din jurul anusului, fesele sau partea internă a coapselor. Uneori, pacientul observă o senzație diferită atunci când folosește hârtia igienică.
Pot apărea și:
- pierderea controlului intestinal sau modificări noi ale sensibilității la defecație;
- slăbiciune severă ori progresivă la unul sau ambele picioare;
- dificultăți importante la mers;
- amorțeli extinse la nivelul membrelor inferioare;
- durere lombară și sciatică, uneori pe ambele picioare;
- modificări noi ale funcției sexuale.
Nu este necesar ca toate aceste simptome să apară simultan. Prezența unor tulburări urinare noi, a amorțelii perineale sau a slăbiciunii progresive justifică prezentarea imediată la un serviciu medical de urgență.
Care sunt cauzele posibile?
O hernie de disc lombară de mari dimensiuni este una dintre cauzele frecvente ale compresiei rădăcinilor nervoase. Sindromul poate apărea însă și în contextul unei stenoze severe de canal lombar, al unui traumatism, al unei tumori, al unei infecții sau al unei acumulări de sânge în canalul spinal.
Uneori, simptomele pot apărea după o intervenție ori o procedură efectuată la nivelul coloanei, dar astfel de situații sunt rare.
Cauza nu poate fi identificată cu certitudine doar din descrierea simptomelor. De aceea, pacientul nu trebuie să încerce să stabilească singur dacă este vorba despre o hernie, o contractură sau o altă problemă lombară.
Ce trebuie să facă pacientul?
În cazul apariției simptomelor de alarmă, pacientul trebuie să se prezinte imediat la departamentul de urgență. Nu este recomandat să aștepte o programare obișnuită la neurolog sau neurochirurg și nici să urmărească acasă dacă simptomele se ameliorează.
La evaluare, medicul va întreba despre momentul apariției simptomelor și va verifica forța musculară, sensibilitatea, reflexele și mersul. Pot fi evaluate și funcția vezicii urinare și sensibilitatea perineală, în funcție de manifestări.
RMN-ul lombar este investigația folosită frecvent atunci când există suspiciunea unei compresii severe, deoarece poate arăta cauza și nivelul la care sunt afectate rădăcinile nervoase.
Cum este tratat sindromul coadă de cal?
Tratamentul depinde de cauza compresiei. Atunci când sindromul este confirmat și există o compresie ce poate fi îndepărtată chirurgical, decompresia urgentă este, de regulă, tratamentul principal.
Scopul intervenției este eliberarea rădăcinilor nervoase și reducerea riscului de afectare permanentă. Recuperarea diferă de la un pacient la altul și poate depinde de severitatea compresiei, de funcțiile deja afectate și de rapiditatea evaluării și a tratamentului.
Intervenția nu garantează recuperarea completă a tuturor funcțiilor, însă întârzierea tratamentului poate crește riscul unor probleme persistente de mobilitate, sensibilitate, control urinar sau intestinal.
Ce trebuie reținut?
Majoritatea episoadelor de durere lombară nu indică sindromul coadă de cal. Simptomele care schimbă situația sunt modificările noi ale urinării sau defecației, amorțeala în zona șeii și slăbiciunea severă ori progresivă a picioarelor.
Aceste manifestări nu trebuie tratate prin repaus, exerciții sau reluarea unei scheme vechi de medicamente. Ele necesită evaluare medicală imediată, chiar dacă pacientul nu este sigur că toate simptomele se potrivesc.
Într-o astfel de situație, este mai sigur ca suspiciunea să fie verificată de urgență decât ca simptomele să fie puse pe seama unei crize obișnuite de spate.
