The Sense of Meaning is an Orienting Reflex

The Sense of Meaning is an Orienting Reflex este expoziția de lansare a catalogului Ștefan Ungureanu Ant Generated Future, coord. Ioana Marinescu, care se va lansa la Ed.Pandora M (Parte din Grupul Editorial Trei), noiembrie 2017, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov.
Pentru Ștefan Ungureanu, timpul este punctat de lucrările pe care le realizează. În consecință, lucrarea devine o unitate de măsură, o monadă care îi structurează viața interioară.
În acest sens, catalogul se dovedește un nou tip de unealtă, un nou tip de hartă, orientată temporal de un nou tip de cartare, un echilibru punctat care îi ajută pe artist și privitor deopotrivă să navigheze printre unitățile de timp ale lui Ungureanu.

The Sense of Meaning is an Orienting Reflex is the launch exhibition of the Ștefan Ungureanu catalogue, Ant Generated Future, coordinated by Ioana Marinescu and published by Pandora M Publishing (part of the Editorial Group Trei) in November 2017, at Centrul Multicultural al Universității Transilvania from Brașov.
For Ștefan Ungureanu time is punctuated by the works he has been making. Consequently, the work of art becomes a unit of measurement, a monad that structures his inner life.
In this regard, the catalogue proves itself to be a new kind of tool, a new kind of map, temporally oriented by a new type of charting, a punctuated equilibrium that helps both the artist and the viewer to navigate through Ungureanu’s time units.

The Sense of Meaning is an Orienting Reflex
(Jordan Peterson)

Catalogul Ștefan Ungureanu Ant Generated Future însumează cele mai importante expoziții personale ale artistului din ultimii ani, începând cu Closed Systems în 2012 și terminând cu Ant Generated Future în 2016. Este un instrument conceptual, gândit în paradigma cartării și ajută la orientare și navigare într-o lumea „punctuată” de teorii științifice care se transformă sub mâna lui Ungureanu în sisteme vizuale.

Dorința de ordonare și înregistrare se produce în legătură cu relația spațiu-timp: viața artistului se măsoară în producția artistică și în capacitatea de a sintetiza vizual noile zone defrișate din sfera cunoașterii. Știința este pălăria cea mai cuprinzătoare, dar Ungureanu îngurgitează în cantități pantagruelice și psihologie, antropologie, sociologie și alte sfere de interferență.

Munca la acest proiect s-a întins pe mai bine de patru ani, timp în care ideile s-au înmulțit și s-au diversificat, textele s-au scris și s-au rescris, forma obiectului s-a transformat (nimeni nu știe ce e în inima Art Directorului…) și viața lui Ungureanu a luat diferite întorsături. Într-un fel s-a maturizat. Și-a asumat și mai mult rolul de artist. După prima expoziție, când lucrările plecaseră din atelier, remarca: „Era foarte ciudat faptul că îmi petreceam ziua unde lucrez, fără să lucrez. Mi se părea fără sens spațiul ăla în absența lucrului.”. În condițiile în care până atunci, credea că existența lui e bine compartimentată și delimitată, iar viața personală și cea de la atelier sunt capitole separate.
Diferențe există mai ales între momentul interviului din catalog – care s-a produs în mare parte în 2015 și „momentul vorbirii” – expoziția din 2017. Atunci artistic research era doar o un tip de intuiție a mea asupra metodei lui. Discuția noastră extinsă a produs un tip de autoanaliză și autoevaluare și s-a finalizat cu asumare și perfecționare. Desigur, acestă cheie analitică descifrează doar o parte din energiile pe care Ungureanu le aduce în lucrările sale. A avut momente în care a utilizat performance-ul sau și-a reevaluat strategiile narative. Momente în care s-a dus în tabere de cercetare arheologică și s-a documentat. În prezent explorările și cartările teoretice au căpătat o formă pragmatică: e interesat de peșteri și expediții speologice.

Expoziția se transformă aici în terenul defrișat anterior de Ungureanu, în care catalogul funcționează ca unealtă de orinetare, iar panotarea ca un sistem familiar, ușor de radiografiat și pentru privitorul neavizat. Lucrările selectate sintetizează perioada Closed Systems – Ant Generated Future dar promit și o scurtă incursiune în proiectele viitoare ale artistului.
Ioana Marinescu

The Sense of Meaning is an Orienting Reflex
(Jordan Peterson)

The Ștefan Ungureanu Ant Generated Future catalog sums up the artist’s latest and most important personal shows , starting with Closed Systems in 2012, until Ant Generated Future in 2016. It’s a conceptual tool, conceived through the charting paradigm, assisting navigation and orientation in a world ‘dotted’ by scientific theories, a tool which, in Ungureanu’s hand, morphs into visual systems.

The desire to sort and record is connected to the space-time continuum: the artist’s lifespan is measured through artistic output, as well as his capacity to visually synthesize the newly deforested areas within the sphere of knowledge. Science is the all-encompassing umbrella, but Ungureanu also copiously devours psychology, anthropology, sociology and an array of other topics.

Work on this project has spanned over four years, during which ideas have multiplied and expanded, words have been written and re-written, the shape of things has transformed (one shudders to think about how the Art Director feels…) and Ungureanu’s life has taken many different turns. In a sense, he has matured. And he’s further assumed the mantle of the artist. After the first show, when things had left his workshop, he noted: ‘It was very weird how I was spending my day in my workplace, without actually working. That space felt pointless in the absence of work.’ Up until then, he’d thought his existence to be well compartmentalized and delineated, with his personal life and his working life being two separate chapters.
There’s a particularly big change between the time of the interview included in the catalog – mainly recorded during 2015 – and ‘the present time’ – the 2017 show. Back then, artistic research was merely something I was intuitively calling his method. Our long talk triggered a sort of self-analysis and self-evaluation, which concluded with growing into and perfecting the self. Of course, this analytical key only serves to decrypt part of the energy Ungureanu brings into his work. He’s had times where he’s used performance, or he’s re-evaluated his narrative strategy. Times during which he’s attended archaeology camps, which are, currently, coalescing into personally-artistic charts and explorations of caves.

The show now becomes Ungureanu’s previously deforested landscape, where the catalog serves as a compass, and paneling is a familiar system, easy to X-ray even for a layman. The selected works synthesize the Closed Systems – Ant Generated Future time period, but also hold a promise to a sneak peek at the artist’s future projects.

Ioana Marinescu
Traducere: Flavia Yasin