POT Fi Independent

POT FI INDEPENDENT-
Grup de suport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii
https://www.facebook.com/events/1739267452771694/

Grupul de suport ,,POT FI INDEPENDENT” este un proiect ce își propune să ofere sprijin profesional, psiho-emoțional, pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Împreună putem transforma dizabilitatea în abilitate, după principiul ericksonian ,,orice handicap poate fi o resursă”.
Participanții vor fi ghidați către interiorul lor descoperindu-se, cunoscându-se și asumându-și resursele de putere, voință, optimism pentru ei și pentru cei din jur. Chiar dacă diversitatea cu care se confruntă pare puternic impregnată în suflet, împreună vom activa resursele interioare, pe care toți oamenii le au, făcând posibilă apariția sentimentelor de: încredere în sine, utilitate, capacitatea de socializare.
Acest grup își propune să fie cu și pentru persoane cu diversitate. Prin acest grup se încearcă oferirea unei noi perspective asupra dizabilității/diversității, una pozitivă prin care să se evidențieze faptul că nu există bariere, limite deoarece diversitatea ne conferă caracterul de unicitate.

Locul de întâlnire: Centrul Internațional de Psihologie și Psihoterapie ”New Life” din mun. Brașov, str. Lungă, nr. 248.

Frecvența întalnirilor și durata: grupul se va întruni în fiecare zi de marți cu date impare, între orele 15.00 și 17.00, câte 2 ore/ întâlnire, la intervale de 2 săptămâni.

Contact: e-mail [email protected] sau nr. telefon 0743.380.731.

Taxa de participare în sistem barter.

Facilitatori:
-Andreea Petecilă- psiholog clinician, psiho- pedagog;
-Madi Mihaela Benedek- psiholog clinician, consilier;
-Veronica Jardan- psiholog clinician, psihoterapeut.

Formular de inscriere:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSejnqYOrtwpCl98Zcx-C82wqVT-G9iB-6eUi0GKAL9XVF5_4g/viewform?c=0&w=1
Grupul de suport ,,POT FI INDEPENDENT” este creat pentru:
 a arăta că nu doar un singur individ se confruntă cu situații dificile generate de diversitate sau de alte contexte,
 a accesa propriile resurse de spontaneitate şi creativitate, conştiente sau inconștiente,
 a oferi o alternativă situațiilor dificile / problematice și a le transforma în potențiale resurse interioare,
 a contribui direct și activ în procesul de asumare al dezvoltării personale și al autocunoașterii,
 a schimba ceva în modul de abordare al propriei persoane în relație cu sine şi cu cei din jur,
 pentru a vedea că mai există și alte persoane în situații similare,
 a învăța metode de a avea încredere în sine,
 depășirea evenimentelor traumatizante

Obiectivele participării:

 autocunoașterea;
 dobândirea suportului social,
 stabilirea și menținerea unor relații interpersonale
 creșterea bunei dispoziții,
 primirea și oferirea susținerii și feedback-ului,
 îmbunătățirea relațiilor și a comunicării interpersonale,
 experimentarea de comportamente noi,
 exprimareasincerășidirectă a propriilorsentimente
 o mai bună înțelegere a gândurilor, emoțiilorși comportamentelor celorlalți,
 creșterea încrederii în propria persoană mbunătățirea imaginii și a stimei de sine,
 oferirea unei noi perspective (pozitive) asupra diversității
 înțelegerea propriilor gânduri, emoții și comportamente prin compararea cu tiparele relaționale observate la celelalte persoane din grup.

Beneficiile participanților:

Partciparea la grup oferă beneficii reale celor care își doresc să aibă ocazia să-și expună sentimentele, gândurile, situațiile problematice într-un climat de suport și să obțină feedback față de propriul comportament.Grupul îşi creează propria dinamică. De exemplu, cineva ar putea povesti despre evenimentele prin care a trecut, cum a făcut faţă, care au fost reacţiile sale faţă de aceste evenimente, poate spune ce simte şi ce gândeşte în legătură cu ceea ce au spus alţii sau psihologulîn acea şedinţă. Alţi participanţi pot avea diverse reacţii faţă de ceea ce s-a spus, pot oferi un feedback, pot fi suportivi şi îşi pot împărtăşi şi ei gândurile şi sentimentele.
Persoanele care formează un grup simt că nu sunt singurele care au o “problemă” sau mai multe, că şi alţii trec prin situaţii similare şi astfel grupul devine o sursă de sprijin într-o perioadă mai dificilă.
Este important de știut, pentru cele/cei care se decid să participe la sesiunide grup, că nu suntpresați să vorbească despre eisau să dezvăluie anumite lucruri pe care le consideră prea personale. Totuși, cu cât se vor implica mai mult, cu cât vor vorbi mai mult despre ei, despre ceea ce simt şi gândesc, cu atât vor avea mai multe de câştigat din această experienţă.

Structura unei sesiuni de grup:
Activitatea de deschidere
 Sosirea participanților
 Anunțarea începutului sesiunii
 Activități de încălzire
 Prezentarea obiectivului/obiectivelor sesiunii și informații despre activitățile care urmează
Activitățile propriu-zise
 Descrierea activității
 Desfășurarea efectivă a activității
 Exprimarea opiniei participanților referitor la activitate
Activitatea de încheiere
 Feed-back rezumativ al facilitatorilor
 Feed-back al participanților

Factorii terapeutici implicați în ameliorarea psihologică

Factorii existențiali
Membrii grupului învață că trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria existență și să își asume onsecințele propriilor decizii. Ajung să înțeleagă faptul că indiferent cât de multe relații am construi și indiferent cât de multe persoane am avea în jur (familie, prieteni etc.), în final suntem singuri în această lume și trebuie să ne descurcăm bazându-ne pe propriile forțe. Noi suntem cei care decidem cum vrem să fie viața noastră, noi suntem cei care alegem drumul pe care-l considerăm cel mai potrivit pentru a ne atinge obiectivele, noi
suntemcei care ne bucurăm de succesulobținutsau care trăimconsecințelegreșelilornoastre. Noi avem libertatea de a alege sensul vieții noastre

Inocularea speranței
Speranța are o dimensiune personală, flexibilă și se redefinește, se ajustează fiecărui membru al grupului, indiferent de punctul în care acesta se află în evoluția sa terapeutică. În grup ai oportunitatea de a vedea că alții au reușit să depășească greutățile vieții și asta îți insuflă convingerea că și tu poți reuși

Universalitatea
Mulți oameni au un sentiment acut al unicității propriei suferințe și experiențe. Cred căsunt singurii care trec prin așa ceva. În cadrul grupului descoperă că există și alte persoane care luptă cu aceleași dificultăți ca ale lor, că există și alte persoane care simt și gândesc ca ei, care au nevoi și dorințe similare cu ale lor. Descoperă că nu sunt singurii în acea situație! În acest fel sentimentul de izolare, senzația că nimeni nu îi poate înțelege se diminuează semnificativ și imaginea despre propria persoană se schimbă într-un mod pozitiv.

Transmiterea informațiilor
Grupul facilitează accesul la o cantitate mai mare de informație terapeutică pentru că, spre deosebire de contextul terapiei individuale, în grup informațiile vin nu doar dinspre psiholog, ci și dinspre ceilalți membrii ai grupului. Informațiile transmise pot viza procesul terapeutic, accesul la diverse servicii, strategii de rezolvare a căror eficiență a fost deja testată de alți membri ai grupului etc. Procesul educațional este, cel mai adesea implicit, membrii grupului învățând direct din activitatea grupului despre dinamica relațiilor interpersonale, despre semnificația unor simptomeși metode de a le face față, despre viața psihică în general.

Altruismul
Grupul este cadrul în care membrii se pot ajuta reciproc. Experiența de a putea oferi ceva altuia are un impact pozitiv asupra propriei persoane, crește stima de sine, facilitează dezvoltarea abilitățilorde comunicareși relaționare interpersonală, precum și a unor modalități adecvate de adaptare. Oamenii se pot ajuta unii pe alții ascultându-se, oferind sfaturi, încurajându-se reciproc, împărtășind cu ceilalți experiențele lor. În plus, simplufaptcă se simtacceptațiașa cum sunt, fără criticism șiprejudecăți, are unefect benefic semnificativ.

Remodelarea comportamentelor disfuncționale dezvoltate în familia de origine
Fiecare individ poartă amprenta mediului în care a crescut. Preluăm de la cei apropiați modele de comportament, convingeri, obiceiuri pe care apoi le manifestăm în viața noastră de zi cu zi fără a fi conștienți de asta. Problema este că nu întotdeauna aceste modele sunt pozitive. Pentru a le putea schimba este nevoie mai întâi să le conștientizăm. Psihologul poateajuta membrii grupului să înțeleagă impactul experiențelor din copilărie asupra personalității lor, să identifice acele modele comportamentale nocive și să le înlocuiască treptat cu comportamente alternative, pozitive. Grupul oferă un context extrem de favorabil pentru exersarea acestor comportamente pozitive și pentru consolidarea lor.

Îmbunătățirea aptitudinilor de socializare
Un grup terapeutic esteun grup social, în care mai multe persoane interacționează, respectând niște norme, reguli clar stabilite de la început, menite să faciliteze interacțiunea onestă. Cea mai importantădintre aceste reguli este oferirea de feedback constructiv.În cadrul grupului membrii își dezvoltă și îmbunătățesc abilitățile de relaționare, învață modalități maieficiente de comunicare, pe care apoi le pot transfera și în relaționarea cu persoane din afara grupului.

Învățarea prin modelare și imitație
Grupul oferă oportunitatea învățării de noi comportamente și modalități de exprimare prin mecanismele de imitație și modelare. Observând comportamentul psihologului și al celorlalțimembrii, observând modul în care ceilalți exprimă emoții, gânduri, temeri, speranțe, modul în care formulează observații etc., avem posibilitatea de a identifica modele pozitive pe care le putem prelua prin imitație sau le putem replica, adaptându-le particularităților noastre, îmbogațindu-ne astfel repertoriul comportamental.

Învățarea interpersonală
În terapia de grup, oamenii descoperă modul în care obișnuiesc să se raporteze la ceilalți, conștientizează așteptările pe care le au de la ceilalți și învață să relaționeze, într-un mod mai realist și mai echilibrat, în care avantajele și dezavantajele relaționale sunt egal distribuite. Fiecare oferă și primeștefeedback,dobândind un nivel ridicat de autocunoaștere.

Coeziunea grupului
Procesul de dezvoltare al fiecărei persoane se poate derula numai într-un context interpersonal. Un grup omogen, cu un sentiment puternic de coeziune poate constitui un astfel de context favorabil dezvoltării personale. Dezvoltarea personală nu este facilitată doar de suportul și încurajările pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalți, ci șidefeedback-ul sincer pe care îl primește și, în general, detoate acele aspecte care contribuie la sentimentul că”celorlalți le pasă”.

Catarsisul
Constă în eliberarea de sentimentelenegative prin exprimarea liberă și necenzurată a emoțiilor. Procesul terapeutic de grup include ca element esențial încurajarea exprimării deschisea gândurilor și emoțiilor. Participanții își spun povestea personală în fața unei audiențe suportive, necritice și reușesc astfel să se elibereze de sentimentele de rușine și vinovăție, să accepte trăirile negative pe care le au și să le integreze în experiența lor de viață într-un mod constructiv.

Anexe
Te cunoasc…ma cunosti – autocunoastere, intercunoastere, comunicare

Metoda: conversatia
Participanti: copii cu varste cuprinse intre 3 si 18 ani
Initiator: copii, parinti educatori
Descriere
Initiatorul va cere copiilor, in functie de varsta acestora, sa deseneze pe o coala de hartie un obiect preferat, un logo, o culoare, o floare, un instrument preferat. Respectand regula catenei fiecare copil va incepe prezentarea sa astfel:
,,Te cunosc pe tine Andrei si stiu ca iti place ……iar eu iti pot spune despre mine ca imi place……….”
Eu pot – joc motivational
Metoda: conversatia
Participanti: copii cu varste cuprinse intre 6 si 15 – 18 ani
Initiator/facilitator: educatoare, prof. diriginte, parintele, consilierul, trainer specializat in educatie
Descriere: Facilitatorul are o mingiuta speciala pe care scrie EU POT. La inceputul jocului fiecare copil isi exprima singur o aptitudine, o abilitate sau o deprindere pe care o cunoaste. Coordonatorul il lauda si il intreaba ce i-ar placea sa faca in plus pentru a descoperi la ce anume intampina dificultati, incurajandu-l sa incerce sa le depaseasca.
Ghemul magic-joc de intercunoastere si relationare pozitiva
Metoda: Conversatia
Participanti: copii de toate varstele incepand cu 3ani
Locul desfasurarii: in familie, cu prietenii, in gradinita, la scoala
Materiale: un ghem de ata
Initiator: un adult ( parinte, educator, trainer)
Descriere: initiatorul are in mana un ghem de ata colorata. El va oferi ghemul unui participant spunandu-i de ce l-a ales: ,, te-am ales pentru ca esti un prieten bun, ma ajuti…sau…te- am ales pentru ca tu stii jocuri frumoase…etc”. Ce ales prinde ata si ofera ghemul altui coleg spunandu-i ce calitati a remarcat la el, de ce il apreciaza. Fiecare participant va alege cel putin un coleg, pana ce ata va forma o retea asemanatoare unei panze de paianjen.
La sfarsit initiatorul adreseaza intrebarile:
Cum v-ati simtit in timpul jocului?
Ce ati aflat nou?
Concluzia apartine tot initiatorului ca va remarca faptul ca intr-un colectiv/ grup/clasa toti colegii sunt conectati ca intr-o retea si ca este esential ca relatiile lor sa fie bune.

Joc: Cum mă văd eu, cum mă văd ceilalți
Ceea ce credem despre noi înşine este în mare parte influenţat de părerea celorlalţi despre noi. Copiii cred tot ceea ce spun adulţii despre ei, fie că sunt lucruri bune sau rele. Drept urmare, unii copii sunt încrezători în forţele proprii şi sunt mulţumiţi de sine, pe când alţii nu se simt prea bine în pielea lor. Imaginea de sine a copilului tău îi influenţează încrederea în forţele proprii şi felul în care relaţionează cu ceilalţi. Dacă vrei să ştii mai multe despre ce părere are copilul tău faţă de propria persoană, îţi propun următorul joc.
Vârsta potrivită: peste 8 ani
Materiale necesare: Câteva foi de hârtie şi creioane colorate.
Ce trebuiefăcut:
• Dacă copilul tău este mai mic de 14 ani va trebui mai întâi să construieşti o listă cu trăsături de caracter. Aceasta îl va ajuta să se inspire atunci când trebuie să se descrie pe el însuşi sau să îi descrie pe ceilalţi. Pentru a face această listă, trebuie să scrii pe o foaie cât mai multe adjective grupate în perechi opuse, ca de exemplu: vesel/trist, curajos/temător, curios/nepăsător, harnic/leneş, optimist/pesimist, conştiincios/delăsător, agitat/relaxat, sociabil/retras, prietenos/rezervat, amabil/nepoliticos, darnic/ zgârcit, sever/indulgent, serios/glumeţ, ascultător/obraznic, cuminte/neastâmpărat, puternic/slab, atent/neatent, răbdător/nerăbdător.
• Trasează un cerc în mijlocul unei foi de hârtie şi roagă-l pe copil să se deseneze înăuntrul lui. Apoi spune-i să deseneze pe marginea foii membrii familiei, cei mai importanţi prieteni sau colegi și învăţătoarea sau unii profesori. Uneşte cu o linie personajele desenate de cercul din mijloc.
• Rând pe rând, vorbiţi despre fiecare persoană desenată. Întreabă-l pe copil: Ce crezi tu despre el/ea? Dacă îi este greu să descrie respectiva persoană, spune-i să aleagă din lista cu trăsături de caracter 5 cuvinte care i se potrivesc. Spre exemplu, un copil poate spune: tata este sever, curajos, puternic, deştept şi darnic. Notează aceste trăsături pe o parte a liniei care uneşte cercul de respectiva persoană. Observă care sunt persoanele pe care copilul le descrie în lumina cea mai favorabilă precum şi cele cărora copilul le vede mai ales defectele.
• După ce copilul şi-a spus părerea despre fiecare, mai ia-i o dată la rând pe cei desenaţi şi întreabă-l pe copil: Cum crezi că te-ar descrie el/ea pe tine? De exemplu, un copil poate spune: Tata crede despre mine că sunt deştept, vesel, agitat, obraznic şi leneş. Dacă copilul nu ştie ce să răspundă, dă-i lista cu trăsături de caracter pentru a se inspira. Notează pe hârtie răspunsurile lui, pe partea cealaltă a liniei care uneşte cercul de respectiva persoană.
• La sfârşit spune-i copilului să scrie 7 trăsături principale care îl definesc.
Bine de ştiut:
• Pentru ca copilul tău să fie sincer și să se implice în joc, trebuie să se știe că nu va fi criticat pentru răspunsurile lui. Dacă simte că îl evaluezi sau că îl constrângi în vreun fel, el va da răspunsuri formale și convenționale.
• De obicei copiii tind să se prezinte într-o lumină bună şi este normal ca ei să folosească mai multe cuvinte apreciative când vorbesc despre propria persoană. Dacă copilul foloseşte mai mult de 3 cuvinte negative în auto-caracterizare, este un semnal de alarmă că stima lui de sine este scăzută. În acest caz observă care sunt persoanele despre care copilul crede că au o părere proastă legată de el (spre exemplu un copil poate spune: învăţătoarea crede că sunt leneş, obraznic, neatent şi rău). Cum ele au o influență negativă asupra copilului, e important să încerci să îmbunătățești relația dintre ei.
• Persoanele model sunt cele pe care copilul le descrie cu cele mai apreciative cuvinte. El va avea tendinţa să ia mai în serios părerea acestora despre el. De aceea e important să observi cum îşi imaginează el că îl văd aceste persoane.
• Copiii mai mici de 14 ani nu sunt obişnuiţi să vorbească despre trăsăturile lor de caracter, ci preferă să se descrie mai degrabă din punct de vedere fizic. De aceea, la început micuţului îi va fi mai greu să intre în joc.
• Jocul de mai sus este foarte potrivit pentru adolescenţi, care sunt în etapa descoperirii de sine şi pe care îi interesează foarte mult părerea celorlalţi. El se poateaplica cu succesșiîngrup.
Joc: Sfaturipreţioase
Fiind adulți, de multe ori se întâmplă să avem dificultăți în a ne controla reacţiile. Pentru copii însă, stăpânirea de sine este o sarcină mult mai dificilă, din cauză că emoţiile lor sunt mai puternice şi încă nu şi-au format în totalitate autocontrolul. În loc să fim nerealişti, pretinzându-le copiilor să se poarte întotdeauna așa cum ne dorim, ar fi mult mai util să îi ajutăm în dobândirea auto-controlului. Jocul pe care ţi-l propun este o modalitate de a-l ajuta pe copil să facă faţă cu bine unor situaţii în care nu se poate purta aşa cum îşi doreşte.
Vârsta potrivită: Peste 7 ani
Materiale necesare: Hârtie și creioane colorate
Ce trebuiefăcut:
• Pentru a face acest joc trebuie să alegi un moment în care si tu și copilul aveți o dispoziție bună. Păstrarea unei atmosfere lipsite de critică şi reproşuri este esenţială în desfăşurarea acestui joc.
• Spune-i copilului că uneori facem anumite lucruri pe care le regretăm mai târziu, de exemplu spunem unele cuvinte care îi rănesc pe ceilalți, luăm decizii pripite la impuls, acuzăm pe cineva pe nedrept, facem ceva ce știm că este interzis, etc. Poți să dai și tu un exemplu din experiența personală, când ai făcut ceva ce mai târziu ai regretat. Spune-i copilului să se gândească la o astfel de situație, în care face lucruri pe care mai apoi le regretă.
• Delimitaţi cât mai bine această situaţie, punându-i întrebări concrete: Când se întâmplă acest lucru? Cine este în preajma ta în acele momente? Ce anume te supără atunci?Dacăcopiluldoreşte, roagă-l sădesenezeaceastăsituație.
• Spune-i copilului să aleagă 3 persoane pe care le apreciază foarte mult, în afară de tine. Pot fi persoanepe care le cunoaştesaupe care nu le-aîntâlnitniciodatăînrealitate.
• Rândperând, invită-l săîşiimagineze cum arreacţionarespectivelepersoanedacăar fi înloculluiînaceasituație. Pune-i următoarele întrebări ajutătoare: De ce crezi tu că el/ea s-ar comporta aşa? Cum de reuşeşte să se poarte aşa? Crezi că felul în care s-ar purta lui/ei ar rezolva problema? Ce sfatcrezicăţi-ar da?
• Dupăcecopilulşi-a imaginatcear face şicei-arspunefiecarepersoanăpe care o admiră, propune-isăaleagăsfaturile care i-au plăcutcelmaimultşisă se gândească cum anumesă le punăînpractică. Ajută-l să găsească modalităţi concrete de a se comporta în acea situație. Cu cât găsiţi mai multe soluţii alternative de comportament, cu atât este mai bine.
• La sfârşit, spune-i copilului să se deseneze pe el punând în practică cea mai bună soluție găsită.
Bine de ştiut:
• Mulţi părinţi au tendinţa să creadă că problemele copiilor se manifestă permanent și că sunt generale, când în realitate ele apar doar în anumite momente specifice. Acest joc te poate ajuta să realizezi că micuțul tău are dificultăți de a se controla doar în anumite momente concrete. Când problemele sunt mai bine delimitate ai şanse mai mari să găseşti rezolvări simple.
• Chiar dacă copilul nu va pune în practică imediat soluţiile găsite în acest joc, simplul fapt de a şti că poate să se comporte şi altfel va ameliora problema.
• Cea mai mare calitate a acestui joc este că va dă ocazia ţie şi copilului tău să lucraţi împreună. Dacă copilul observă că este ascultat, că vrei să îl înţelegi şi să vezi lucrurile şi din punctul lui de vedere, se va simţi mult mai respectat şi luat în serios. În felul acesta el te va vedea ca pe un aliat, nu ca pe un judecător de care să se teamă. Astfel el va fi mai deschis faţă de tine şi relaţia voastră va fi mai strânsă.
– Mingea fierbinte –
Mărimea grupului: 10-30 participanti
Timp: 15 minute
Materiale: o minge, sau un alt obiect pentru a-l putea arunca
OBIECTIVE
A cunoaste numele participantilor. A initia cunoasterea reciprocă in cadrul grupului.

PROCEDURĂ
Jocul trebuie să se realizeze cat mai repede posibil. Mingea e foarte „fierbinte” si
„frige”. Toti stau, sau sed in cerc. Animatorul explică că persoana ce prinde mingea trebuie să se prezinte spunand:
— numele (cum i-ar plăcea să i se spună),
— de unde vine,
— unele preferinte,
— unele dorinte.
Toate acestea trebuie făcute cat mai repede posibil, pentru a nu se frige. Imediat ce s-a făcut prezentarea, mingea e aruncată mai departe. Jocul continuă pană cand toate persoanele se vor prezenta.

Va steptam cu drag de a fi cu noi intru innoirea continua a sufletelor!