Metoda G

Metoda G
de Jordi Galcerán

Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ
Distribuţia:
Fernando / Gabriel Costea
Enrique / Marius Cisar
Carlos / Demis Muraru
Mercedes / Mirela Borş
Regia: Cristian Dumitru
Scenografia: Lia Dogaru
durata: 1h 30’ (fără pauză)

Metoda Grönholm a fost montată la Teatrul Naţional Catalan din Barcelona, în mai 2003, şi a înregistrat, încă de la debut, un succes fără precedent. În 2004, a avut premiera și la Madrid iar, timp de o stagiune, s-a jucat cu succes în ambele oraşe. Acest text a primit numeroase distincţii în Spania, printre care: Premiul Max, pentru cea mai bună operă, Premiul Ercilla, pentru cea mai bună creaţie dramatică şi Premiul Mayte, pentru evenimentul teatral care s-a evidenţiat cel mai mult. S-a jucat, printre altele, în Mexic, Argentina şi Venezuela. Au avut loc reprezentaţii la Lisabona şi în alte ţări europene. Recent, regizorul argentinian Marcelo Piñeyro a lansat o adaptare cinematografica (Metoda).
„La o simplă trecere în revistă a tot ceea ce am scris în viaţa mea, adică nu foarte mult, un singur lucru îmi vine în minte: jocul. În toate operele mele, jocul este primordial. Personajele se joacă între ele, opera se joacă cu publicul, intriga abundă în concepte ludice… Şi cred că aşa trebuie să fie, pentru că eu însumi îmi concep propria scriitură ca pe un joc.
Cred că, din acest punct de vedere, jocul dispune de toate elementele care fac ca o poveste să fie interesantă şi, poate de-asta, personajele mele se joacă întotdeauna. Şi poate tot datorită acestui lucru, eu mă raportez la actul de a scrie, prin joc. Fixez nişte reguli, caut adversari, stabilesc nişte limite, propun o provocare şi încep să joc. Şi joc încercând să folosesc bunul simţ, dar lăsând, în acelaşi timp, loc neprevăzutului, surprizei.” (Jordi Galcerán)
[…]Tot cinismul, dar de această dată cel «profesional», corporatist, subsumat prosperităţii companiei, dincolo de sentimentele, stările şi problemele individului, este subiectul din Metoda G de Jordi Galceran, montat de Cristian Dumitru chiar la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov. Piesa mai cunoaşte o versiune scenică românească, datorată lui Theodor Cristian Popescu, astfel că o comparaţie e greu de evitat. Însă, dacă Popescu mergea pe exhibarea lipsei de scrupule, mai ales în cazul personajului care concurează pentru un post într-o mare corporaţie, dispus fiind să treacă peste orice pentru a obţine slujba, „aţâţat” de cei trei psihologi-evaluatori ai firmei, într-un joc de-a şoarecele şi pisica, la Cristian Dumitru nuanţele capătă o importanţă mai mare. „Când intri în firmă eşti ca un clovn în arena circului, tipul haios sau tipul ticălos”, spune la un moment dat unul dintre eroi, iar interacţiunea personajelor stă sub această emblemă. În montarea braşoveană există un fel de „catifelare” insidios-ludică a bătăliei pe viaţă şi pe moarte care se dă în sala de interviu. „Actoria” psihologilor, care apelează la traume personale, frustrări, ambiţii, „bube” ale celor evaluaţi, e demascată în final chiar de „candidatul” respins, ce se dovedeşte mai „şmecher” decât corporatiştii. În decorul utilitar gândit de Lia Dogaru, actorii Gabriel Costea, Marius Cisar, Mirela Borş şi Demis Muraru au conturat foarte exact tipologiile personajelor, în ciuda unor mici ezitări sau stângăcii conjuncturale. În varianta sa braşoveană, Metoda G este un spectacol despre perfidia şi maniheismul „sistemului”, dar în care ticăloşia e încă minată de aura estompată a conştiinţei umane.”
Claudiu Groza, Maratonul teatral de la Braşov
(Tribuna, 16-31 decembrie 2011)