AUTO

Auto
de Ernesto Caballero

Traducerea: Ioana Anghel
Distribuţia:
Soţia / Bianca Zurovski
Soţul / Marius Cisar
Cumnata / Ligia Stan
Autostopista / Doina Teodoru
şi Vasile David
Regia: Sorin Militaru
Scenografia: Cristian Marin
Durata: 1h 15’ (fără pauză)

Auto a fost publicată în 1993, sub egida Institutului de Cultură Juan Gil-Albert – Muestra de Teatro Español de Autores Contemporáneos şi a fost reeditată, un an mai târziu, de Societatea Generală a Autorilor Spanioli. Premiera absolută a piesei,o producţie a Companiei Rosaura, a avut loc în 1992, la Teatrul Alfil din Madrid, în regia autorului. Pentru Auto şi Rezagados/Întârziaţii, Ernesto Caballero a fost apreciat de critici drept cel mai bun dramaturg al stagiunii 1993–1994.
Pentru Caballero, dramaturgul are datoria de a vorbi despre realitate, dar a vorbi despre realitate înseamnă „a genera zone de insecuritate“. În piesele sale, acest fapt se traduce prin folosirea predominantă a interogaţiei, prin abilitatea de a jongla cu sensurile duble, cu ambiguitatea teatrală: „îmi place ca personajele mele să delireze, să relateze… nu îmi este teamă de excesul de verbalizare, îmi place să lucrez cuvântul, îmi plac jocurile verbale, solilocviile…“ Un astfel de cuvânt plurisemantic este, de altfel, şi cel care dă titlul piesei montate de Teatrul „Sică Alexandrescu” (Auto a avut premiera în 1993). Pe de o parte, el reprezintă un termen specific vocabularului teatral, care evocă el autosacramental, genul alegorico-religios iniţiat de Lope de Vega şi Calderón; funcţionează, însă, şi ca simplu prefix, sugerând, în acest caz, incidentul care declanşează intriga, căci acţiunea piesei Auto îşi are originea într-un accident de automobil. Conţine, însă, şi un sens moral, atâta timp cât personajele aflate într-un spaţiu nedeterminat (anticamera unui tribunal, a lumii de dincolo?) îşi rememorează faptele, se disculpă şi incriminează, anticipând parcă judecata finală.